Dependenta, sau a fi dependent de ceva anume este un lucru serios si acest termen nu poate fi folosit cand iti place in mod deosebit un fel de mancare si ai putea manca de 3 ori pe zi acelas lucru, cand ti dor de o persoana dupa numai 5 minute dupa ce a plecat sau cand ii simti lipsa unui lucru din nevoie si obisnuinta…
Saravis
Tu la ce ai noroc de mic ?
Va mai amintiti de traditia cu ”taierea motului la copii”? Oh daca nu…e acel obicei respectat din mosi stramosi, taierea motului se practica pe toate meleagurile tarii noastre, diferentele de la zona la zona fiind foarte mici.
Take a 5 minute break
Din seria “Întrebările auzite de prea multe ori merită răspunsuri pe măsură”:
De ce îţi aranjezi şosetele pe culori? Aaaa, pentru că-s colorate? Doooh.
De ce îţi aranjezi şosetele pe culori? Aaaa, pentru că-s colorate? Doooh.
In difference I trust
In urma cu niste ani, am avut ocazia sa raman intr-o alta tara. Aveam tot ce-mi puteam dori: o casa, o masa, o familie, alta decat a mea, care ma acceptase de ani buni – sa fi tot fost vreo cinci, pe atunci. Terminasem facultatea de putina vreme, insa n-aveam visuri carieristice pe care sa nu mi le pot indeplini din fata unui PC, fara sa am nevoie sa simt ca am locul meu intr-o mare de cubicals. Terminasem ASE, insa imi doream altceva. Visam scenarii si fire epice, ma trezeam cu Amos Oz si ma culcam cu Hitchcock si cu Yimou Zhang in minte.
De ce sunt barbatii porci ?
In primul rand eu cred ca Nu toti sunt porci…unii sunt doar purcelusi, dar la un moment dat majoritatea si-au insusit zicala ”Barbatii sunt poci” !
Probabil ca va intrebati ”De ce?”, eh asta ne tot intrebam si noi…oare de ce ? Nu exista un tipar pentru care sunteti catalogati ca fiind porci, ci pur si simplu unii din voi sunteti…pentru ca asa vreti, asa simtiti, pentru ca va face placere…
Probabil ca va intrebati ”De ce?”, eh asta ne tot intrebam si noi…oare de ce ? Nu exista un tipar pentru care sunteti catalogati ca fiind porci, ci pur si simplu unii din voi sunteti…pentru ca asa vreti, asa simtiti, pentru ca va face placere…
Cum s-au infiltrat ”intrusii”
Intrusii s-au adaptat comunitatii sub o masca de nevinovati, inca de la raspandirea Crestinsimului, insa noi vom vorbi de niste ”intrusi” mai speciali…
Probabil stiti ca una din cele mai mari greseli e sa ne subestimam adversarul…ei bine mai grav e sa ne subestimam prietenii, colegii, amicii, cunostintele, vecinii si chiar persoanele cu care abea ne salutam…
Probabil stiti ca una din cele mai mari greseli e sa ne subestimam adversarul…ei bine mai grav e sa ne subestimam prietenii, colegii, amicii, cunostintele, vecinii si chiar persoanele cu care abea ne salutam…
Inainte sa ne rostim
Cuvintele se aduna, ne privesc si trec mai departe. Ca un circ in turul tarii, ca un artist in turneu prin lume. Se arata multora, inselatoare, egale, exagerate si toti cred ca le sunt menite numai lor.
Nu te poti baza pe ele. Unele pot insemna orice, altele nimic, iar altele, altele te contrariaza. Inainte poate insemna si inainte si inapoi: „inainte era mai bine, sa mergem inainte”. Bine si rau, cuvintele pe care te-ai baza sa-si lamureasca viata, se transforma unul intr-altul tocmai cand ai mai multa nevoie de ele: cand vrei sa masori cat e de intens un moment, rau de tot si bine de tot inseamna fix acelasi lucru.
Cuvinte are oricine la indemana, de aceea oamenii nu se prea pot deosebi intre ei dupa cuvinte.
De cealalta parte a lumii, oamenii insisi pot insemna la randul lor orice – ca si cuvintele, nimic – ca si cuvintele sau pot imbraca dintr-o singura miscare contraste infricosatoare – intocmai ca si cuvintele. Suferinta si fericirea pot sta in acelasi om in aceeasi clipa. La fel, dorinta de a se opri si hotararea de a merge mai departe. Sentimentul coplesitor al neputintei si increderea ca nimic nu e imposibil. Disperarea si linistea.
Privindu-ne, cuvintelor li se pare ca lumea noastra n-are nicio regula. Ne deosebim si ne adunam, ne deosebim si ne respingem. Semanam si ne respingem, semanam si ne adunam. Suntem complicati, inselatori, egali, exagerati.
De aceea nici cuvintele nu se pot deosebi intre ele dupa oameni. Trebuie sa se descurce singure inainte sa se rosteasca. Trebuie sa-si zdreleasca sufletele, sa si le crape in doua si sa le lipeasca la loc, trebuie sa rataceasca multa vreme in lumea lor, in lumea noastra, inainte sa se rosteasca. Intocmai ca noi.
Nu te poti baza pe ele. Unele pot insemna orice, altele nimic, iar altele, altele te contrariaza. Inainte poate insemna si inainte si inapoi: „inainte era mai bine, sa mergem inainte”. Bine si rau, cuvintele pe care te-ai baza sa-si lamureasca viata, se transforma unul intr-altul tocmai cand ai mai multa nevoie de ele: cand vrei sa masori cat e de intens un moment, rau de tot si bine de tot inseamna fix acelasi lucru.
Cuvinte are oricine la indemana, de aceea oamenii nu se prea pot deosebi intre ei dupa cuvinte.
De cealalta parte a lumii, oamenii insisi pot insemna la randul lor orice – ca si cuvintele, nimic – ca si cuvintele sau pot imbraca dintr-o singura miscare contraste infricosatoare – intocmai ca si cuvintele. Suferinta si fericirea pot sta in acelasi om in aceeasi clipa. La fel, dorinta de a se opri si hotararea de a merge mai departe. Sentimentul coplesitor al neputintei si increderea ca nimic nu e imposibil. Disperarea si linistea.
Privindu-ne, cuvintelor li se pare ca lumea noastra n-are nicio regula. Ne deosebim si ne adunam, ne deosebim si ne respingem. Semanam si ne respingem, semanam si ne adunam. Suntem complicati, inselatori, egali, exagerati.
De aceea nici cuvintele nu se pot deosebi intre ele dupa oameni. Trebuie sa se descurce singure inainte sa se rosteasca. Trebuie sa-si zdreleasca sufletele, sa si le crape in doua si sa le lipeasca la loc, trebuie sa rataceasca multa vreme in lumea lor, in lumea noastra, inainte sa se rosteasca. Intocmai ca noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)