Din seria “Întrebările auzite de prea multe ori merită răspunsuri pe măsură”:
De ce îţi aranjezi şosetele pe culori? Aaaa, pentru că-s colorate? Doooh.
De ce numeri înghiţiturile de apă? Pentru că şi pe ele tre’ să le numere cineva.
De ce nu faci un copil? Unde aţi văzut voi copii care fac copii? (acum, fie vorba între noi, la TV, dar eu mai am nişte concerte de ţopăit, nişte nopţi de pierdut, nişte nebunii de facut)
Ce-i ala, mamă, psychobilly? Mamă, unele lucruri chiar nu trebuie să le ştii.
Da’ cu oamenii ce ai? Nimic, da’ nici ei n-au argumente.
De ce tre’ să aranjezi mereu preşurile de la intrare, chiar şi pe ale vecinilor? Nu ştiu, da’ dacă nu-s drepte, mă ia ameţeala.
De ce n-ai răbdare? Next, please.
De ce strângi zaţul de cafea în pungă? Pentru că-mi place cum miroase. Si pentru că-l pun la flori.
De ce nu scrii mai des? Pentru că n-am încredere în mine.
De ce-ţi plac cutiile atât de mult? Pentru că organizează haosul.
De ce nu-ţi plac morcovii? Pentru că mă doare capul de la ei [don't even think of going there!].